Ce faci?

Hai sa ne imaginam putin. Pui mana pe telefon si iti suni prietenu/prietena...sau pe cineva apropiat. Care e prima intrebare pe care o pui? Evident ...ce faci? . Nu k iti pasa atat de mult sau te omoara curiozitatea...ci pentru ca pur si simplu nu stii ce sa intrebi altceva... . Pe de alta parte suna si bine....poate tine loc de "buna" "salut" sau alte formule aferente. Inevitabil raspunsu vine prompt cu un "bine" "stau" sau alte cuvinte din maxim 5 - 6 litere. Si atunci....ce suntem defapt? curiosi sau superficiali....? :\

Am jucat ca niciodata si am pierdut ca intotdeauna

Cam asa termina Sir Boby Charlton un interviu acum vro 35-40 de ani dupa un meci de poveste. Desi titlul e desprins din sport, postul nu prea are legatura cu activitatea in sine. Insa vorbele sale se muleaza perfect pe un episod cel putin ciudat din trecutul meu. Cum a inceput totul nu mai stiu nici eu ..... a fost probabil ceva spontan...aparut din nevoia de noi provocari. Da...a fost o provocare, si in ciuda multor esecuri...am luptat pana in ultima clipa, am profitat de fiecare ocazie, am tras de mine din ce in ce mai mult. Stiam clar ce vreau, si pana in ultimul moment am crezut in sansa mea, am vazut totul limpede si aproape...atat de aproape incat parea ca pot sa ating. Cu fiecare pas al meu...se departa de mine...nu intelegeam de ce... . Am fortat, insa jocul tactic ma epuizat , miam epuizat resursele....am pierdut! CUM? cui ii mai pasa....ce mai conteaza. Rezultatul e nedrept! E nefavorabil....insa jocul a ramas unul magnific ... . :)